Lirica

Ca un termen general de definire a operei sale s-a folosit cel de gotic, un gen de atlfel foarte iubit în epocã.

Povestirile şi poemele trateazã categoriile urâtului, grotescului, macabrului. Una dintre temele recurente este cea a morţii, pe care autorul o surprinde prin semne fizice, descompunere, senzaţia îngropãrii de viu, reanimarea morţilor sau doliul.

Dincolo de gustul sãu pentru oribil, Poe  mai cultivã şi ironia, satira sau burlescul.

Cu unele excepții, creația lirică a lui Elgar Allan Poe este umbrită de măiestria povestirilor sale, care l-au consacrat în literatura universală.

Totuși poeme ca “Annabel Lee”, “Corbul” sau “Ulalume” îl impun și ca unul din marile voci lirice ale lumii, fiind cunoscut publicului european în special prin traducerile în franceză ale poeților simbolisti Baudelaire și Mallarmé. Admirabile traduceri în limba română au fost realizate de poeții Dan Botta și Emil Gulian.

În poemele lui Poe sunt remarcabile metaforele deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinația de pasiune și rațiune, frumusețea sonoră realizată prin rime neașteptate și disonanțe. De aceea nu numai simbolismul, dar și mișcările artistice ulterioare au recunoscut în Poe un predecesor.

Percepţia asupra morţii merge de la speranţa regasirii persoanei iubite în viaţa de dincolo (”Lenore”) la disperarea sumbrã din profeţiile corbului (”The Raven”). Iubirea este strâns legatã de moartea care rãpeşte femeia iubitã în ciuda tinereţii şi inocenţei copilãreşti, reprezentative pentru cele mai pure trãiri ale firii omeneşti (”Tamerlane”, ”Annabel Lee”).

Pierderea iubirii provoacã însã o conexiune bolnãvicioasã care atinge punctul obsesiei macabre.

Poe mai insistã şi pe incertitudine şi efemeritate, pe asimilarea realitãţii de cãtre vis (”A Dream within a Dream”) şi natura relativã a adevãrului uman. O absolutizare a forţelor invizibile care ghideazã destinul pânã la tragicul sfârşit se vede clar în ”The Conqueror Worm”.

hjjk

Biobibliografia lui Edgar Allan Poe

%d blogeri au apreciat: