Proza

Mărturia cea mai complexă a poziției prioritare în declanșarea curentelor de înnoire a literaturii o constituie proza lui Edgar Poe. Povestirile sale “Aventurile lui Gordon Pym” (The Narrative of Athur Gordon Pym), “Prăbușirea casei Usher” (The Fall of the House of Usher), “Cărăbușul de aur” (The Gold Bug), “Pisica neagră” (The Black Cat), “Butelia de Amontillado”” (The Cask of Amontillado) sunt câteva din povestirile lui Edgar Allan Poe care au forțat frontierele imaginarului, îmbinând teritoriile vieții și ale morții într-o sinteză halucinantă, o viziune ce dă valoare simbolică unor proiecții maladive ale lumii reale.

Mișcarea literară Junimea condusă de Titu Maiorescu îi descoperă prozele, este tradus din limba franceză, în care fusese tradus de poetul Charles Baudelaire, de Veronica Micle, Mihai Eminescu sau I.L. Caragiale și această descoperire are un impact deosebit asupra apariției literaturii noastre fantastice.

Între altele, Poe este creatorul primului detectiv, din istoria literaturii universale, Andre Dupin, eroul unui ciclu de povestiri printre care Crimele din strada morgii și Scrisoarea pierduta, se pare ca titlul piesei lui Caragiale a fost imprumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul Prăbușirea casei Usher dar mai ales Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică dar și în cea simbolistă.

Concepţia sa literarã, aşa cum reiese de pildã din ”The Philosophy of Composition”, se rezumã la respingerea didacticismului şi a alegorizãrii, la accentul pe un singur efect, la construcţia unui sens nu foarte departe de suprafaţa textului, dar un sens care sã nu fie evident.

De altfel scriitorul reuşeşte prin ficţiunea care îl are drept protagonist pe Auguste Dupin sã-şi exploateze pasiunea pentru criptografie tocmai pentru a da iluzia unui labirint cu soluţii aparent complicate. Povestiri precum ”The Murders of Rue Morgul” prezintã un exemplu de crimã rezolvatã pe principiul deducţiei ingenioase, evidentei şi raţionalizãrii. Sherlock Holmes şi Hercule Poirot au avut de învãţat de la Dupin.

Pe de altã parte în alte naraţiuni, ca ”The Fall of the House of Usher”, Poe sondeazã cele mai abisale zone ale conştiinţei umane, întrupate în Roderick Usher, un personaj care suferã de tot felul de tulburãri mentale. Hipersensibilitate, paranoia, ipohondrie, angoasã, anxietate, isterie, sunt toate adunate într-o mixturã care într-un fel se prelungeşte sub forma a tot felul de apariţii fantasmagorice, proiecţie a dezordinii interioare.

hjhjkj

Critică literară și eseistică

 

Publicațiile de critică literară ale lui Edgar Allan Poe se caracterizează printr-o profundă cunoaștere a literaturii, prin spirit sarcastic, simț ascuțit în receptarea adevăratelor valori creative. Scrierile sale teoretice, în special concepția sa asupra stilului de nuvele scurte, s-au bucurat încă din timpul vieții de o atenție și prețuire deosebită și au exercitat o influență puternică asupra generațiilor ulterioare de prozatori. Cu “Filosofia creației poetice” (The Philosophy of Composition, 1846) sau “Principiul poetic” (The Poetic Principle,1850) s-a făcut începutul teoriilor literaturii moderne.

Biobibliografia lui Edgar Allan Poe

%d blogeri au apreciat: